în văzul tuturor.
şi-a făcut un şocant harakiri în direct la Realitatea TV.
Răzvan Dumitrescu i-a înmânat katana bunului simţ iar el şi-a spintecat burdihanul mârlaniei cu care ne-a sfidat vreme de 5 ani.
în loc de prohod, noi, telespectactorii, am avut parte de-o agonică tiradă ( mogulii românii mogulii ) şi apoi, deodată, am auzit cu toţii zgomotul surd al unui cadavru de preşedinte care se prăbuşeşte, în sfârşit !
motivul?
ieri, pe saitul ziarului Gardianul a fost postat un filmuleţ în care actualul preşedinte loveşte cu pumnul în gură un copil handicapat.
acest gest abominabil a avut loc în timpul unui miting electoral din toamna anului 2004.
eu nu ştiu dacă acest filmuleţ este sau nu trucat.
dar culmea e ca deja nici nu mai contează dacă Băsescu a comis aceasta infamie revoltătoare.
pentru că - deşi pare incredibil - nu acest gest şocant îl condamnă pe Băsescu.
ci e faptul că fiind invitat la Realitatea TV ca să explice - printre multe altele – cele întâmplate în acest filmuleţ din 2004, Traian Băsescu a replicat: “Trebuie văzut, poate m-a înjurat, poate a vorbit urât, poate i-a vorbit urât femeii. Nu ştiu, voi da maine o explicaţie acestui episod".
asta a fost reacţia spontană a preşedintelui României.( nu repulsie, nu dezminţire, nu acuzaţii de trucaj.)
această reacţie - ţâşnită din adâncurile conştiinţei lui vinovate - a consfinţit sinuciderea politică a lui Băsescu.
i-a lipsit în mod vădit demnitatea de a da răspunsul pe care imediat l-ar fi dat orice bărbat întreg.
şi anume că: “nu aş pocni niciodată un copil fără apărare, un borac care pe deasupra mai pare a fi şi redus mintal”.
a fost incapabil atunci, imediat, sa declare ca nu ar lovi vreodata un copil.
şi nici nu prea s-a arătat repugnat de acel gest deplorabil.
acuma sincer să fiu nu mă aşteptam ca Băsescu să rămână pironit locului, ruşinat de ceea ce făcuse cu 5 ani în urmă.
nu mă aşteptam să-şi mărturisească infamia.
nu mă aşteptam să-şi pună un genunchi pe pământ şi să-şi ceară scuze c-o voce înecată pentru că i-a dat unui micuţ un pumn care l-ar fi făcut invidios şi pe Pretty Boy Bam-Bam.
dar nici nu mă aşteptam ca preşedintele ţării mele să aibă o astfel de reacţie penibilă.
adică el în loc să nege că ar fi lovit acel copil, s-a apucat să ne borfăie acelaşi obositor lamento cu mogulii şi rechinii ce dau târcoale unei ţări care se scufunda-n oceanul crizei economice.
ptiu! păi mie sincer tocmai gestul acesta prin care loveşte un copil, îmi aminteşte de un rechin care se răsuceşte pe spate şi atacă fulgerător.
în fine.
nu vreau să comentez temeiurile făţişe pentru care acest filmuleţ s-a fost ivit aşa tam-nesam în mascarada sulemenită a acestor alegeri.
şi poate că Traian Băsescu s-a pierdut niţeluş cu firea în faţa camerelor de luat vederi, poate că i s-a golit capul de gânduri.
însă care e scuza lui - după o lentoare de 4 ore ! - la a doua explicaţie pe tema acestui şocant subiect!?
neagă şi susţine blabla-uri de genul că acel copil handicapat râde deşi tocmai a fost agresat etc.
domnule Trăian Băsescu.
copilul ăla nu râde. copilul ăla rânjeşte.
rânjeşte ca un căţeluş care deşi e bătut de stăpân, dă totuşi din coadă în speranţa că poate nu va mânca doar amară papară ci şi un colţ de pâine.
iar nouă, alegătorilor anonimi, nu ne mai rămâne decât să fredonăm următoarele versuri:
"Si afara ploua, ploua
si-i trecut de ora noua
noi vorbim cu mare arta
despre una ,desprea alta
si nu stiu de ce anume,
nu va pot spune pe nume,
insa in privirea noastra,
nu e loc de dumneavoastra."
sursa foto 1
